FLEXÚRĂ, flexuri, s. f. 1. (Geol.) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2. Formație anatomică curbată. – Din fr. flexure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLEXÚRĂ s.f. 1. (Geol.) Deformare a stratelor rezultate în urma denivelării a două compartimente. 2. Formație anatomică încurbată. [< fr. flexure, cf. lat. flexura – încovoiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
flexúră s. f., g.-d. art. flexúrii; pl. flexúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLEXÚRĂ ~i f. Deformație a straturilor de roci, datorită mișcărilor tectonice ale scoarței terestre. /<fr. flexure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink