FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai4. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLORÁR s. n. pistolet (2). (< flori- + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLORÁR s. 1. grădinar, horticultor. (~ul cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ul vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORÁR s. v. mai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
florár, floráre, s.n. (reg.) burghiu, sfredel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
florár (luna mai) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
florár (persoană) s. m., pl. florári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
florár (instrument) s. n., pl. floráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLORÁR1 m. pop. A cincea lună a anului; mai. /floare + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLORÁR2 ~e n. Instrument de desen pentru trasarea liniilor curbe. /floare + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLORÁR3 ~i m. 1) Cultivator de flori. 2) Vanzător de flori. /floare + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink