FLOTÁȚIE, flotații, s. f. 1. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril. 2. Flotare (2). – Din fr. flottation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLOTÁȚIE f. Procedeu de separare a mineralelor din minereuri cu ajutorul unui lichid. [Art. flotația; G.-D. flotației; Sil. -ți-e] /<fr. flotation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLOTÁȚIE s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri și a cărbunelui de steril. ♦ Separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLOTÁȚIE s. flotare. (Câteva mișcări de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flotáție s. f. (sil. -ți-e), art. flotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. flotáției; pl. flotáții, art. flotáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink