FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FOFÉLNIȚĂ s. v. aripă, cruce, cuțit, gură, limbă, spetează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fofélniță s. f., g.-d. art. fofélniței; pl. fofélnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FOFÉLNIȚĂ ~e f. 1) Parte a vârtelniței constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba meliței. 3) fig. Gură care vorbește mult. /fof[ează] + suf. ~el + suf. ~niță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink