foféngher s.m. (reg.) luceafărul dimineții; steaua-porcului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
foféngher s. m. – Luceafăr. Cuvînt incert, menționat o singură dată de Odobescu, care îi dă etimologia; din gr. φῶς „lumină”, φέγγει „strălucește”. Nu apare în alt text, nici nu pare posibilă der. propusă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink