FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONAȚIÚNE s.f. (Biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pron. -ți-u-, var. fonație s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONAȚIÚNE s. f. ansamblul factorilor de producere a vocii. (< fr. phonation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fonațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fonațiúnii; pl. fonațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FONAȚIÚNE ~i f. Totalitate a fenomenelor de producere a vocii. [Art. fonațiunea; G.-D. fonațiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. phonation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink