Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
FONDÁ, vb. I. v. funda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONDÁ vb. I. v. funda.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
!fondá vb., ind. prez. 3 fondeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
fondá vb., ind. prez. 1 sg. fondéz, 3 sg. și pl. fondeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)