FONIÁTRIE, s. f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONIATRÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tulburărilor vocii, precum și cu metodele de tratare și de profilaxie ale acestora. [Art. foniatria; G.-D. foniatriei; Sil. -ni-a-tri-e] / fr. phoniatrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FONIATRÍE s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < fr. phoniatrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONIATRÍE s. f. disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. (< fr. phoniatrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
foniatríe s. f. (sil. -a-tri-), art. foniatría, g.-d. foniatríi, art. foniatríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink