FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONÍE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONÍE1 s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-FONÍE2 elem. fon2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FONÍE s. v. sonoritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
foníe s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink