FONOGRÁMĂ, fonograme, s. f. Mesaj transmis prin telefon și înregistrat automat sau în scris. ♦ Înregistrare a unor v******i sonore pe bandă de hârtie fotografică, bandă de magnetofon, disc, peliculă cinematografică etc. cu mijloace electrice, mecanice, etc. – Din fr. phonogramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONOGRÁMĂ s.f. Înregistrare a sunetelor cu mijloace electrice, mecanice etc. ♦ Mesaj transmis prin telefon și scris de operator pe un formular special; telegramă telefonată. [< fr. phonogramme, cf. gr. phone – sunet, gramma – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONOGRÁMĂ s. f. 1. înregistrare a sunetelor cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. telegramă telefonată. (< fr. phonogramme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fonográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. fonográmei; pl. fonográme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FONOGRÁMĂ ~e f. 1) Bandă pe care sunt înregistrate sunetele cu ajutorul mijloacelor tehnice. 2) Mesaj transmis prin telefon sau telegraf și înregistrat automat pe un formular special. /<fr. phonogramme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink