FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [Pr.: -no-i-] – Fon[ic] + izolant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONOIZOLÁNT, -Ă adj. izolant fonic; insonor (2). (< fono- + izolant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FONOIZOLÁNT adj. insonorizant. (Material ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fonoizolánt adj. m., pl. fonoizolánți; f. sg. fonoizolántă, pl. fonoizolánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink