FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fóntă s. f., g.-d. art. fóntei; pl. fónte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÓNTĂ ~e f. Aliaj de fier, carbon și alte elemente, lipsit de plasticitate, care se produce în furnale. ~ albă. /<fr. fonte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink