FORFECÚȚĂ, forfecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile). 2. Pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (Loxia c*********a). – Foarfece + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORFECÚȚĂ s. (ORNIT.; Loxia c*********a) (reg.) pasărea-lui-Hristos, pasăre-cu-cioc-încrucișat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
forfecúță s. f., g.-d. art. forfecúței; pl. forfecúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORFECÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la foarfece) Pasăre de talie mică, cu penaj brun, cu cioc scurt, încovoiat, având vârfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink