Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
FÓRFOTÄ‚ s. f. MiÈ™care grăbită È™i zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (È™i fără rost) de colo până colo; a forfoti. [Var.: fórfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÓRFOTÄ‚ f. v. A FORFOTI. ◊ A umbla ~a a umbla grăbit de colo până colo. [G.-D. forfotei] /v. a forfoti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÓRFOTĂ s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vânzoală, (fam.) fâțâială, fâțâire, fâțâit, vânzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fórfotă s. f., g.-d. art. fórfotei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink