FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
forjór s. m., pl. forjóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORJÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de forjare. /forjă + suf. ~or
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink