Dex formalizare

FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.

FORMALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) formaliza. [< formaliza].

formalizáre s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări

FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare. 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.

A FORMALIZÁ¹ ~éz tranz. rar A face să se formalizeze. /<fr. formaliser

A FORMALIZÁ² ~éz tranz. (obiecte ale unor științe) A reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. /<fr. formaliser

A SE FORMALIZÁ mă ~éz intranz. rar A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva; a se scandaliza. /<fr. formaliser

FORMALIZÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cunoștințe. ♦ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunoștințe. 2. refl. A se supăra, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impoliteți etc. [< fr. formaliser].

FORMALIZÁ vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoștințe, unei teorii. ◊ (log.) a reduce la un sistem de cunoștințe. II. refl. a se simți ofensat din cauza unei impoliteți. (< fr. formaliser)

FORMALIZÁ vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție. (< format + -iza)

formalizá vb., ind. prez. 1 sg. formalizéz, 3 sg. și pl. formalizeáză