FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din fr. formante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORMÁNT s.m. Element constitutiv esențial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuvânt etc. [< fr. formant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORMÁNT s. m. 1. element constitutiv esențial al unui sunet, cuvânt, al unei sintagme, propoziții etc.; formativ. 2. (fon.) frecvență a unor rezonanțe specifice care definesc o vocală pe plan acustic. (< fr. formant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
formánt s. m., pl. formánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORMÁNT ~ți m. Element de formare a unui întreg; constituent. /<fr. formante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink