FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORTUÍT, -Ă adj. Venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător, inopinat. [Pron. -tu-it. / cf. fr. fortuit, lat. fortuitus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FORTUÍT adj. v. incidental, întâmplător, neașteptat, neprevăzut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fortuít adj. m., pl. fortuíți; f. sg. fortuítă, pl. fortuíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORTUÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care are loc pe neașteptate; întâmplător; inopinat; accidental; incidental. [Sil. -tu-it] /<fr. fortuit, lat. fortuitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink