FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORTĂREÁȚĂ s.f. Punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă; cetățuie. ◊ Fortăreață zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORTĂREÁȚĂ s. f. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă. ♦ ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. (după fr. forteresse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FORTĂREÁȚĂ s. v. cetate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fortăreáță s. f., g.-d. art. fortăréței; pl. fortăréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORTĂREÁȚĂ ~éțe f. Cetate cu un sistem suplimentar de fortificații. [Sil. -rea-ță] /<fr. forteresse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink