Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fractura (verb tranzitiv) , fracturare (substantiv feminin)   
FRACTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fractura și rezultatul ei; rupere. [< fractura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRACTURÁRE s. (MED.) frângere, rupere. (~ piciorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fracturáre s. f., pl. fracturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRACTURÁ vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)