FRÁCȚIE, fracții, s. f. (Uneori urmat de determinarea „ordinară”) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ◊ Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr. fraction, lat. fractio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRÁCȚIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen. -iei, var. fracțiune (5) [în DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRÁCȚIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărâmătură. 2. fracție zecimală = număr zecimal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frácție (mat.) s. f. (sil. -ți-e), art. fracțía (sil. -ți-a), g.-d. art. fracțíei; pl. fracțíi, art. fracțíile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRÁCȚIE ~i f. 1) mat. Raport a două numere întregi. 2) v. FRACȚIUNE. [Art. fracția; G.-D. fracției; Sil -ți-e] /<fr. fraction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink