Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: franca (verb tranzitiv) , francare (substantiv feminin)   
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANCÁRE s.f. Acțiunea de a franca. [< franca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANCÁRE s. v. timbrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
francáre s. f., g.-d. art. francării; pl. francări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRANCÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANCÁ vb. v. timbra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. și pl. francheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)