FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
francatúră s. f., pl. francatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRANCATÚRĂ ~i f. Ansamblu de mărci poștale și ștampile aplicate pe o corespondență. /a franca + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink