FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANCTIRÓR s.m. Soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; (spec.) partizan al mișcării de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial. [< fr. franc-tireur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANCTIRÓR s. m. soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; partizan al mișcării de rezistență din Franța între 1940-1944. (< fr. franc-tireur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
franctirór s. m. (sil. franc-), pl. franctiróri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink