FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen. -iei. / < fr. phraséologie, cf. gr. phrasis – frază, logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRAZEOLOGÍE s. f. 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală. 3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. (< fr. phraséologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
frazeologíe s. f. (sil. -ze-o-), art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRAZEOLOGÍE ~i f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor stabile de cuvinte. 2) Totalitate a îmbinărilor stabile de cuvinte proprii unei limbi. 3) depr. Vorbărie lipsită de conținut. [Art. frazeologia; G.-D. frazeologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phraséologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink