FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRECĂTÚRĂ ~i f. 1) Rană mică produsă prin frecare. 2) mai ales la pl. fig. Neînțelegere între două sau mai multe persoane. /<lat. fricatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink