FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de e******e excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRENEZÍE s.f. E******e excesivă; (p. ext.) pasiune puternică și violentă. ◊ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [Gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRENEZÍE s. f. stare de e******e, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRENEZÍE ~i f. Exaltare violentă; pasiune puternică. [Art. frenezia; G.-D. freneziei; Sil. -zi-e] /<fr. frénésie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink