FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) frécție, frícție s. f.] – Din fr. friction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRICȚIÚNE s.f. 1. (Fiz.) Efectul forțelor care opun rezistență mișcării unor suprafețe în contact; frecare. 2. (Med.) Ungere și frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. [Pron. -ți-u-, var. (2) frecție, frecțiune, fricție s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRICȚIÚNE s. f. 1. (fiz.) interacțiune între două corpuri aflate în contact; frecare. 2. masaj constând din ungerea și frecarea corpului cu un lichid. 3. (fig., pl.) divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRICȚIÚNE s. v. frecare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRICȚIÚNE s. v. divergență, neînțelegere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRICȚIÚNE ~i f. 1) Metodă de tratament prin acțiunea factorului mecanic și termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergență de păreri. 3) fig. Acțiune de frecare a corpurilor. [Art. fricțiunea; G.-D. fricțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink