FRONDÓR, frondori, s. m. (Franțuzism) Partizan al frondei. – Din fr. frondeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRONDÓR s.m. 1. Răzvrătit; partizan al frondei. 2. (Franțuzism, fig.) Cel care critică, care contrazice; răzvrătit. [Pron. fron-dör. / < fr. frondeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRONDÓR I. s. m. partizan al frondei (1, 2). II. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel. (< fr. frondeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRONDÓR s., adj. v. frondist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frondór s. m., pl. frondóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRONDÓR ~i m. 1) Participant la frondă. 2) fig. Opoziționist lipsit de principialitate, care acționează în conformitate cu interesele sale personale. /<fr. frondeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink