FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRONTISPÍCIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRONTISPÍCIU s. f. 1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc. 2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ◊ partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar. (< fr. frontispice, lat. frontispicium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
frontispíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRONTISPÍCIU ~i n. 1) Parte superioară a fațadei unui edificiu sau a unui monument. 2) Fațadă principală a unui edificiu. 3) Pagină a unei cărți pe care este imprimat titlul și numele autorului; foaie de titlu. 4) Planșă ilustrată, plasată înaintea foii de titlu. 5) Parte superioară a primei pagini de ziar, cuprinzând denumirea ziarului și alte indicații. [Sil. -pi-ciu] /<fr. frontispice, lat. frontispicium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink