Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat. fructus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt.Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fruct s. n., pl. frúcte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUCT ~e n. 1) Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei acțiuni; rod; consecință. /<lat. fructus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
salátă de frúcte s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit și smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roșie-oranj, acoperit de țepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roșcat, dulce, cu aromă de pere și pepene; înainte de consum se curăță de coajă cu mare atenție pentru a evita înțepăturile (pericol de infecție), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe și sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade și sosuri.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)