FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRUNZÁR s. v. mai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frunzár s. n., pl. frunzáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUNZÁR ~e n. 1) Creangă de copac cu tot cu frunze. 2) Adăpost făcut din asemenea crengi. 3) rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept așternut sau nutreț pentru unele animale. /frunză + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink