Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRUSTRÁRE s. frustrație. (Sentiment de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRUSTRÁ vb. v. lipsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink