FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
frâuléț s. n. (sil. frâu-), pl. frâuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink