Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUDÚL ~ă (~i, ~e) și substantival Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreț; semeț. /<turc. fudul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUDÚL adj. v. îngâmfat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fudul ≠ modest
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fudúl (fudúlă), adj. – Orgolios, mîndru, trufaș, încrezut. – Mr., megl. fudul. Tc. fodul (Șeineanu, II, 175; Lokotsch 613), cf. ngr. φουντούλης, alb. fodulj, bg. fudulin, sb. fodul, v. esp. fodolí (Eguilaz 399). – Der. fuduli, vb. refl. (a se mîndri, a se făli); fudulie, s. f. (orgoliu, mîndrie, îngîmfare; t******l de berbec); fudulache, s. m. (zăpăcit, aiurit). – Prin rom. se explică rut. fuduljia, fudelnyi și fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fudúl adj. m., pl. fudúli; f. sg. fudúlă, pl. fudúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink