FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fuituitór s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink