FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mișcare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FULGERĂTÓR1 adv. Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FULGERĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink