FULMINÁȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FULMINÁȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FULMINÁȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr. fulmination, lat. fulminatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fulmináție s. f. (sil. -ți-e), art. fulmináția (sil. -ți-a), g.-d. art. fulmináției; pl. fulmináții, art. fulmináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FULMINÁȚIE ~i f. Descompunere, reacție însoțită de detonație; explozie. [Art. fulminația; G.-D. fulminației; Sil. -ți-e] /<fr. fulmination
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink