FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMÁR s. v. campadură, cămin, coș, horn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fumár s. n., pl. fumáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink