FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fundác (zool.) s. m., pl. fundáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fundác (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNDÁC1 ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNDÁC2 ~ci m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c´un moț de pene albe în prejuru [!] capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink