FUNDÁL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri. – Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund1).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNDÁL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNDÁL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fundál s. n., pl. fundále/fundáluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNDÁL ~e n. 1) (în artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate în relief subiectul compoziției. 2) Decor așezat în fundul unei scene de teatru. /<it. fondale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink