FUNDAMENTÁL, -Ă, fundamentali, -e, adj. 1. De bază, principal, esențial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecvență fundamentală. – Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNDAMENTÁL, -Ă adj. De bază, principal, esențial. // s.f. (Muz.) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale și care se aude mai clar decât celelalte. [Var. fondamental, -ă adj. / cf. lat. fundamentalis, fr. fondamental].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNDAMENTÁL, -Ă I. adj. de bază, principal, esențial. II. s. f. (muz.) 1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte. 2. sunet de bază al unui acord. (< fr. fondamental, lat. fundamentalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNDAMENTÁL adj. 1. v. esențial. 2. v. elementar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fundamental ≠ secundar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. sg. fundamentálă, pl. fundamentále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNDAMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care ține de fundament; propriu fundamentului. 2) Care este de primă importanță; foarte important; primordial; c******l; substanțial; esențial; principal. /<fr. fondamental, lat. fundamentalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink