FUNDUÁRĂ, funduare, adj.f. (Înv.; în sintagma) Carte funduară = carte funciară, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
funduáră adj. f. (sil. -du-a-), pl. funduáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink