Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNDĂTÚRĂ s. v. alee.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNDĂTÚRĂ ~i f. 1) Drum închis la un capăt (care întrerupe continuitatea circulației). 2) Parte a unei localități aflată departe de centru. 3) Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.). 4) Loc în adâncul unei păduri. /a [în]funda + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)