FUNGÍBIL, -Ă, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul cînd formează obiectul unei obligații. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNGÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre lucruri) Care se consumă prin întrebuințare și nu poate fi restituit în natură. [< lat. fungibilis, cf. fr. fongible].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNGIBIL, -Ă adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi înlocuit, în cazul unei obligații, cu altul de aceeași natură. (< fr. fongible, lat. fungibilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Fungibil ≠ nefungibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fungíbil adj. m., pl. fungíbili; f. sg. fungíbilă, pl. fungíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNGÍBIL ~ă (~i, ~e) jur. (despre lucruri) Care poate fi înlocuit de altul de același fel și aceeași valoare. /<fr. fongible, lat. fungibilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink