FUNICULÁR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNICULÁR, -Ă adj. Referitor la cordonul ombilical sau s*******c. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtătoare de vagonete. ♦ Frânghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale. [< fr. funiculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNICULÁR, -Ă I. adj. referitor la cordonul ombilical sau s*******c, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale. (< fr. funiculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNICULÁR s. (prin Maram.) ștric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
funiculár s. n., adj. n., pl. funiculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNICULÁR ~e n. 1) Mijloc de transport aerian, constând dintr-un cablu suspendat, pe care se deplasează vagonete cu materiale sau cabine de pasageri, folosit în zonele montane greu accesibile. 2) Cale de deplasare prin aer cu ajutorul acestui mijloc de transport. 3) Cale ferată unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o pantă abruptă. /<fr. funiculaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink