FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
furcár s. m., pl. furcári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink