FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURCÓI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furcói s. n., pl. furcoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink