Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FURIȘÁT, -Ă, furișați, -te, adj. Care se strecoară pe furiș, tiptil; ascuns, neobservat. ♦ (Adverbial) Pe furiș. – V. finișa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURIȘÁT adj. v. furiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FURIȘÁ, furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișate] – Din furiș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE FURIȘÁ mă ~éz intranz. A trece pe furiș. /Din furiș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FURIȘÁT ~tă (~ți, ~te) v. A SE FURIȘA. ◊ Pe ~te pe neobservate. /v. a se furișa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FURIȘÁ vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fâștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furișá vb., ind. prez. 1 sg. furișéz, 3 sg. și pl. furișeáză, 1 pl. furișăm, perf. s. 3 sg. furișă; conj. prez. 3 furișeáză; ger. furișând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink