furnicéi s.m. pl. (reg.) boală de piele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
FURNÍCĂ, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. ◊ Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ◊ Furnică albă = termită. [Pl. și: (rar) furnice] – Lat. formica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURNICĂ ÁLBĂ s. v. termită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FURNICÉL s. v. abces, furuncul, păducel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink